Mark și Susan căsătoriți de câțiva ani, o familie normală și fericită dar într-o bună zi, necazul s-a năpustit asupra lor, Suzan brusc a început să aibă dureri severe de cap și dureri oculare, vedere încetoșată, iar pe parcursul următoarelor săptămâni inevitabilul s-a produs, Suzan o tânără extraordinar de frumoasă a rămas nevăzătoare. Acum nevăzătoare, a devenit cu adevărat deprimată și a căzut într-o adâncă încetinire a disperării, iar lipsa vederii a oprit-o să se bucure de tot ceea ce o înconjoară.
Din momentul în care Suzan a rămas total nevăzătoare, Mark o încuraja zilnic că nu o va părăsi și o va ajuta să treacă cu bine peste necazul acesta iar într-o bună zi i-a spus:
– Ascultă, dragă, te iubesc enorm de mult și pentru mine ești aceeași persoană cu care m-am căsătorit și trebuie să întelegi că voi rămâne alături de tine și te voi ajuta să înveți și să reușești să treci peste, indiferent că esti nevăzătoare.
Și așa au început să muncească amândoi din greu la acest lucru. Mark mergea cu ea la birou în fiecare zi, îi arăta cum să-și facă meseria și mai apoi pleca la muncă la o bază militară.
După câteva luni de repetări zilnice Mark într-o zi i-a spus:
– Susan, îmi pare foarte rău, dar eu ajung la servici prea târziu. Va trebui să începi să mergi la birou pe cont propriu.
Suzan foarte speriată, i-a raspuns:
– Nu am cum să merg singură cu autobuzul, să merg pe străzi, să intru în clădirea de birouri, să urc scările de una singură, și să lucrez la birou și să fac toate aceste lucruri pe cont propriu.
Văzând Mark, că Suzan este așa de neîncrezătoare în ea, a intervenit să o liniștească și i-a spus:
– Stai liniștită dragă, o să stau cu tine, pană ai să înveți să devi puternică.
Și așa au făcut-o timp de încă ceva luni la rând. A venit ziua când Mark și Suzan au hotărât împreună că în cele din urmă Suzan a ajuns să știe destul de bine, și se descurcă de una singură. Așa că într-o zi de luni, Suzan de una singură a mers prin bloc, s-a urcat în autobuz, a urcat scările fără probleme, repetând marți, miercuri, joi, vineri totul decurgea extraordinar de bine.
După câteva luni de mers la servici de una singură, era într-o vineri când în timp ce se urca în autobuz șoferul de autobuz brusc îi face un compliment spunându-i:
– Sunteti o femeie foarte norocoasă.
Suzan ezitând puțin răspunde usor:
– Încetați domnule șofer, sunt o femeie nevăzătoare.
Imediat șoferul i-a răspuns:
– Ei bine, da, doamnă aveți dreptate, dar în fiecare zi din ultimele luni în care ați urcat în autobuz, există un bărbat care stă la colțul străzii în uniformă militară și nu își ia niciodată ochii de la dumneavoastră.
– Când mergeți pe trotuar, vă urmărește fiecare pas cu atenție, ca un șoim și când traversați strada, daca o faceți la momentul potrivit, la fel vă urmărește ca un șoim când urcați scările, când deschide-ți ușa, când intrați și de îndată ce ușa se închide, el se ridică în picioare, vă salută, și vă aruncă un sărut și mai apoi se întoarce și pleacă.
Dintr-o dată, Susan a înțeles că acesta este Mark soțul ei, si a mai înțeles că a urmărit-o neobosit în tot acest timp, că nu e singură niciodata, și că o iubește.
Și exact acesta este sensul căsătoriei, să ne protejăm cu adevărat unul pe altul, să ne concentrăm unul pentru celălalt, să ne ascultăm, să construim reciproc, să ne încurajăm reciproc, așa se menține căsnicia puternică și frumoasă.
